Simt un fior, mă arde un dor,
Întunericul din inimă, lumina din gând,
Şi reciprocitatea lor îmi ghidează paşii timizi pe pământ
Întunericul este sufocant şi covârşitor…
Cascadele râsetelor copilăriei,
Inducerea zâmbetelor şi a nostalgiei
O rază de soare îţi luminează faţa,
Împreună cu ea revine speranţa.
Un zâmbet meschin ascunde teroarea,
Parfum al morţii apare în noapte,
Te duci, laşi în urmă doar şoapte,
În timp ce priveşti apusul şi marea…
Aspiraţiile ard, devin scrum,
Moartea mă cheamă şi pe mine acum
Reuşesc să o evit printr-un râset nebun,
Mă trezesc din somn şi pornesc la drum.
În splendoarea cosmosului privirea mi-o scald,
Aprind un mare foc să-mi ţină de cald,
Expir fumul cu zâmbetul pe buze,
Alerg după vise inspirat de muze.
AlexandruAA 